...în alb
mi-ai lăsat inima închisă ochi
în albul în care
nu se pot picta respirații
sub pleoape, oarbă
îmi arunc pământ alb
peste moarte
tu ai culori și-n lacrimi
punctele de suspensie
exprimă orbirea cuvântului în
orice poet...
există un fel de alb
în care culorile la fel de albe
încătușează ochii
în pântece albe
nu se nasc sunete vii
am adunat anomalii
din amândoi
într-un singur fluture alb
pe care primăvara îl rupe în
jumătate cu lunile prea încărcate
de flori
înainte să-și întindă subțire
respirația
nu se pictează pe pânza albă
viața întreruptă în luminile ude
nu o pot aprinde privirea
a căzut dincolo de respirație
păsări albe se rup din mine
și mă împart mai mult
decât ploile se împart
în picături...
poezie de Andreea Pânzariu
Adăugat de Andreea.Geea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre pictură
- poezii despre culori
- poezii despre arte plastice
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre păsări
- poezii despre primăvară
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.