La răscruce de vânt și schimbare, s-a oprit să-și odihnească inima mică. Mirosea a salcâm... mugurii de alb și primăvară răsăreau din geana soarelui pe întin...
La răscruce de vânt și schimbare, s-a oprit să-și odihnească inima mică. Mirosea a salcâm... mugurii de alb și primăvară răsăreau din geana soarelui pe întinderea oglindită in flori de văzduh. Era furtună în priviri și lumea se pierdea în atâtea frici și adânc de întuneric. Ce era omul fără pace și mângâieri, fără iubire și angajament în regăsire de sine? Ce era omul fără recunoașterea nimicului și dorul de împlinire a menirii sale, în Mâna plină de Har a Lui Dumnezeu?
Andreea Palasescu (20 aprilie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.