Zău...
Eu mă rog duios la tine,
Universule feeric
Fără de-nceput și fine,
Cu aspectu-ți ezoteric,
Să-mi ți vârtoșia vie,
Socotindu-se-n istorii,
După-atâta scârnăvie
Să se plimbe prin victorii;
Du-mi în tartarul uitării
Fără nicio remușcare,
Beteșugul de ocării
Și țâșnirea de negare,
Ia și șterge-mi de pe clampă
Urmele de îndoială,
Și adună-mi într-o lampă
Din rostirea ta astrală;
Știu, din tine, că fac parte
Ca orice suflare-n vânturi
Dar eu vreau precum o carte
Să mi te dezchizi în cânturi;
Zarea mi-e promițătoare,
Cântar de credință greu,
Tot ce-ți zic, e cu ardoare,
Ajutor fiindu-mi Eu!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (19 aprilie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre victorie, poezii despre uitare, poezii despre plimbare, poezii despre cărți, poezii despre astre sau poezii despre ajutor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.