Nevasta, le înmormântarea mea
Plângea cu glasul răgușit
Și slab, trădându-și chinul,
Dar n-a bocit cât a bocit
Când a murit vecinul.
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.