Introspecție
În noaptea asta cad
picături grele de jad,
ca bucăți de lemn tăiat
din abis fortificat,
pe o mână acum deschisă
dar de fel mereu închisă.
Strada-i pustie și universul e gol...
un dangăt de clopot se-aude ușor...
O strofă se exilează din mână,
bătaia de armă pare stăpână,
spre păsări golașe se-adună
și râuri formează-n cunună,
pe fruntea-mi se-așază nebună.
Dar cărui loc aparține exilul?
De ce trebuie să-nghit pelinul?
Unde locuiesc nelocuitorii Pământului
ce-au părăsit sălașul mormântului?
O formă de pahar are lumea
c-un văl susținut după gât...
Eu beau din iubirea eternă,
la soare și lună mă mut.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina-Maria Constantin. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.