* * *
Nici un răspuns la marea mea de cuvinte
Nici un oftat mai larg decât al inimii păcat
Eu sunt un ocean de emoții sau poate mulțimea aparențelor
De ce nu vrei să mă-nconjori cu flori și sărutări?
Eu, am să culeg visul tău, aripa și destoinicia unei minți neobosite
Îi voi pune inimii un cadou la poștă
Poate că va ascunde alte inimi printre colete rătăcite
O lume, unde se scrie mult și se descrie cu amănunte cele mai urâte sau intime momente
Indecizia mea e una... Prostia ta e sora.. Adormită de vântul de primăvară
De ce vrei să mă-nchizi într-o șină de cale ferată?
De ce? De ce-ul devine un mod de aruncat cu noroi într-un borcan strălucitor ca un diamant.
poezie de Ilena Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
- poezii despre prostie
- poezii despre primăvară
- poezii despre poștă
- poezii despre ocean
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.