Zbucium de soartă
Mă uit la în propria-mi oglindă,
Și vulturi și fluturi inima să prindă...
Mă uit la tine și mă văd arzând,
De dragoste aprinsă spumegând...
Te uiți la tine și mă întrevezi...
Oglinda ta arată ce mult mă visezi...!
Și vexat oftezi... că dorul este mare,
Vrei să mă atingi... s-ajungem spre un soare...
Însă, munți, coline și piedici de la drum
Nu vor să ne lase ca să fim acum!
Și te oprești... te zbați, te-mpotrivești...
Te văd plecând, departe tot gonești.
Oprește-te! Viața nu este dulce...
Și răul și binele ne-aduce...!
Rămâi pe drumul către mine, iubire...
Iar la capăt de drum, vei da de împlinire!
Șters, dens, aparent și ardent destin
Ni s-a ales să ducem pe drum brut și fin...
Dragostea transformă, las-o să tot crească,
Iar faptele din noi să ne definească!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.