Plâns lăuntric
Mă dezbrăcase iarna de multă pasiune,
Ce o simțeam adesea, când gândul mi-l furai...
Dragostea mi-era un aprins cărbune,
Și în adânc purtată și prin sus, prin Rai.
Și însetată de iubire, ți-am dăruit sublimul meu...
Iar tu ca vipera șireată,
M-ai tot rănit mereu... mereu!
Dar, pentru toate este-o plată!
Și strig în sus, la Dumnezeu...
Să vină iarăși cu dreptate!
Din inima ta de ateu,
Să te lucreze parte cu parte.
Și vine vara... timpul trece...
Eu tot aștept să te trezești...
Inima mintea o întrece,
Când tu te-ai accepta ce ești!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.