Invenție
să citim, să scriem cuvinte lungi și neînțelese
să lungim timpul cât de tare,
să ne prefacem că existăm acum,
să ne prefacem o gârlă de fericire fără fund
urcându-mă în cer precum urc
în podul casei să scot cenușa veche din horn
am rămas dezamăgit văzând că-n rai
ploua cu cianură
și Dumnezeu a murit
când asambla bucățile de înger
la fabrică
am inventat monede
și am făcut atâția zei
până n-am știut cui să ne închinăm
după aceea am inventat și moartea
să nu ne plictisim atât de tare
pe pământ și-n vis
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.