Cuvinte pe timp
Sunt trupul care-și scrie cuvintele pe timpuri
Din ultimul mileniu al anilor lumină,
Umblând fără temei să-și caute o vină,
În murmurul tectonic al altor anotimpuri.
Și gura-mi însetată ar bea dintr-un sărut,
Poemul inefabil scris pe-ale tale buze,
Ca pulberea de stele în urma unei muze,
Pe salba gurii tale cu gust de absolut.
Plutind așa pe ceruri am întâlnit o stea,
Prin ochii tăi iubito aș vrea să o privesc,
Să-i stâmpăr apoi focul și să ți-o dăruiesc
Căci sunt orbit de tine și nu mai pot vedea.
Alăturea cu steaua de strălucire plină,
Trec negura veciei ca simplu trecător
Un prinț consort podoabă la brațul de regină,
Doar minim necesarul dintr-un imens amor.
poezie de Ovidiu Vasile din Sărutul Înflorit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.