Chindie
Și-aș tot merge fără țintă
Depărtări să mă răsfețe
Dorul meu să nu mă mintă
Ochii tăi să-mi dea binețe
Și aș merge spre chindie
Sub stejar la un izvor
Gândul meu să reînvie
Chipul tău aprins de dor.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.