Să presupunem
să presupunem că
Viața e un bătrân care poartă flori pe cap
tânără, moartea stă într-un café-bar
zâmbind, cu o monedă între
degetul mare și arătător
(îți spun, " va cumpăra el flori"
și "Moartea este viața tânără
purtând pantaloni de velur
viața se clatină, viața are barbă"
îți spun ție care ești tăcută Vezi
Viața? este acolo și aici
sau aceea sau aceasta
sau neant sau un om de vârsta a treia
dormind, având flori
pe cap, plângându-se mereu nimănui
de trandafiri les bluets
da,
oare le va cumpăra El?
Les belles bottesoh ascultați,
pas chères").
iar iubirea mea a răspuns încetișor cred că da. Dar
cred că văd pe altcineva,
pe o doamnă, al cărei nume este După Aceea,
ea șade alături de moartea tânără,
zveltă ca florile.
poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.