Vițelul de aur
Abia primiseră porunca
Dar ei tânjeau de dor de lume,
Și-au început îndată munca
De-a face-un chip acelui Nume.
Vițel de aur? Un pretext!
Căci zeul lor era plăcerea:
Mâncăruri, băuturi și joc,
Și muzica și despuierea...
Tu, Aharon, acolo-n frunte,
Ce explicații bâiguiești?
Ia-ți cupa plină cu cenușă
Și-n jale să te pocăiești!
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.