Vacanţa

"El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi." (Apocalipsa 21:4)

Am trecut examenul cu bine.
S-a sfârşit serbarea cu-al ei treapăt.
După-atâta muncă şi suspine,
Am luat vacanţă fără capăt.

Ochii noştri, de şcolari sfielnici,
Scaldă-se în lacrima iubirii.
Nu mai suntem oamenii vremelnici,
Ci plutim în slava nemuririi.

Toate-s noi: şi cerul şi pământul.
Viaţa însăşi s-a-nnoit. E alta.
Alergăm cu sufletele-n vântul înnoirii.
Duhul e unealta.

Lângă noi, Isus, Învăţătorul,
Lacrima ne-o şterge şi ne-arată
Toate frumuseţile, ce dorul
A visat să le cunoasc-odată.

— Bucuraţi-vă, copii, de cele
Pregătite vouă moştenire!
În vacanţa-mpărăţiei Mele
Nu mai e nici plâns, nici tânguire...

Iată, Râul Vieţii, nu departe,
Izvorând din Scaunul Domniei;
Apa lui e-o apă fără moarte,
Vadul lui e vadul veşniciei.

Bucuraţi-vă, copii! Vacanţa
E răsplata luptei înţelepte —
Căci, prin luptă, aţi păstrat speranţa
Unei lumi mai bune şi mai drepte...

Glasul lui Isus e ca mireasma
Florilor, din Raiul în splendoare;
Peste noi şi-au strâns catapeteasma
Miile de veacuri viitoare.

Ne-mbătăm de haruri şi mistere.
Simţământul ce-l trăim e primul.
— Înainte de-a porni prin sfere,
Hai să vizităm Ierusalimul!...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!