Neobosire
Undeva se pierde amănuntul clipei,
În recurența valului și a aripei,
Zădărnicia neiubirii absolute
Trăiește-n clipele în care pier minute
Iar infatuare celor ce alți privesc plângând
Se-ntâmplă nu în cer ci pe pământ,
O tulburare nicicum muribundă,
Nevindecabilă secundă de secundă;
Să rupi zăgazul spre-a lăsa să sece iazul?
E mult prea grea iertarea sau osânda,
Tu, hrana lumilor ce saturi pre flămânda
Neobosire...
Tardivă e izbânda.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre secunde, poezii despre minute sau poezii despre iertare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.