Luna creatoare de iubiri

luna inventa paşii de dans din sălile sale
băiatul auzea muzica
dezlegată în propriile cuvinte
mi-e delirul vânt peste pământul încins
strig după ploaie
să vină ropote reci
stingă-se focul dor ce mi-a cuprins visul
în care tu exişti ai palmele moi
îmi cuprinzi obrajii râzând ca un copil
de toate ne-ar fi închise
am aluneca ca pe suprafaţa oglinzii
văzând misterul neputând să-l simţim
ne-am sătura de viaţă
iluzie fericirea ar părea
nu am spera aşteptând schimbarea imaginii
ar fi un film pentru care plătim
să vedem cum trăim marionete
în faţă mereu deschizi drumul
duce dincolo timpul arată clipa
când te-ai născut unde ţâşnesc izvoare
chemi mă împingi în unde
înoată spre mare strigi rugătoare
ajung în ochii tăi într-o lacrimă albă
alunec pe obraz apoi la picioare
eşti desculţă pe coama acoperişului
mergând ca pe sârmă
e noapte cu stele te ruşinezi de mine
sărutul dulce atât de cunoscut
nu pare primul îţi gust sufletul de zahăr
sughiţând din gât ies baloane de săpun
şi fluturi de lumină
oglinda e lumea secretă
se va întâmpla în existenţa noastră
un cântec de leagăn
femeia din tine auzind ce creşte în ea liniştea

poezie de Cornelia Claudia Iakab
Adăugat de Patricia Moise
Votează! | Copiază!