Samuel
Un copil dormea odată
lângă chivot, ca un miel,
când în noaptea înstelată
se-auzi un glas deodată...
"Samuel! Samuel!"
Nu-l chema Eli bătrânul
nici vreun înger plin de zel.
Ci, cu foc umplându-i sânul,
îl striga Atotstăpânul...
"Samuel! Samuel!"
"Fiul Meu, cum tună norii
voi lovi în Israel!
Voi zdrobi toți slujitorii
ce-mi înșeală-nchinătorii.
Samuel! Samuel!"
Și când sabia ne-nfrântă
sângeră în larg măcel,
slujba-naltă a fost frântă
și-a rămas de strajă sfântă
Samuel... Samuel...
Dacă inima te-ndeamnă
să slujești și tu ca el,
stai și-ascultă fără teamă
glasul tainic ce te cheamă...
"Samuel! Samuel!"
Lasă viața ta s-o-ndrume.
Căci în ziua de oțel,
de pe norii strânși pe lume,
tu vei fi chemat pe nume...
"Samuel! Samuel!... "
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.