Trecere

Scrie pe coperta nopţii cu-amintiri din timp uitat,
când, cu florile din strat, îndulceam clipele sorţii
şi cu linişte de stea măcinam grunjii de sare,
crescuţi din lacrimi amare, izvorâte de-o zi grea!
(Dar aveam şi zile bune!)

Spaţiul şi-a umplut căuşul, astăzi dăm peste răscol,
ne-nvârtim în rotocol, lin, cum zboară pescăruşul.
A intrat vremea la apă, nu ajunge nimănui
şi o grij-a orişicui e s-apuce loc de groapă.
(Toţi suntem pământ de flori)

Ne-a bătut în inimi viaţa, tâmplele ne-a văruit,
puterile ne-a slăbit şi în sânge-a turnat gheaţa.
Condamnaţi, ne-ndreptăm paşii înspre margine de drum,
totul e umbră şi scrum, anii find ucigaşii.
(Bine c-am trăit şi-atât!)

Martori ai zădărniciei, dintr-un oarecare rol,
rând pe rând devenim sol pe tărâmul Veşniciei.
Scri-vom pe coperta zilei cu-amintiri din viitor,
fiind duh rătăcitor, precum fulgul păpădiei...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!