Somn
În somnul tău, îngerii ți-au acoperit lacrima
Cu aripa de catifea albă.
Întindeai brațul firav - mlădiță de măr,
Dar floare de crin te îmbăta
Cu parfum de lumină.
Stelele s-au împletit în diademă, pe frunte...
Erai departe!
Ești atât de departe
Că nu auzi plânsul mamei
Ce bătătorește cărările
În ceasuri târzii, căutânduți suflarea.
Amazoane de vis ți-au risipit ceasul întoarcerii.
Ești un fluture de lumină
Ce se întoarce vis
La tâmplele mamei.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.