Până nu-ți zidești căldura
Până nu-ți zidești căldura
Inimii la temelii,
Zidurile se dărâmă
Vetrele-ți rămân pustii.
Până nu-ți îngrași cu lacrimi
Glia-n care-ai semănat,
Ne-ncolțită-ți stă sămânța
În pământul dezghețat.
Până nu-ți uzi cu sudoarea
Frunții tale-orice răsad,
Florile uscate-ți pică
Roadele necoapte-ți cad.
Până nu-ți îngropi comoara
Ce te ține mai legat,
Aripile-ți zac lăsate
Duhu-ți geme subjugat.
Până nu-ti jertfești ființa
Pe al slujbei tale altar
Orice flacără se stinge
Orice-avânt recade iar.
Frate, nu-ți cruța ființa
Ci jertfește-o curajos
Dacă vrei să nalți statornic
Templu vrednic de Hristos.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.