Lumini limpezi
când se deșteaptă primăvara
cu mâinile-i traversate de vene
albastre ca și cum tot cerul se revarsă pe palme
în împăcări calme și saturate
ca după un dezgheț brusc
din degetele-i subțiri curg șiroaie
lumini limpezi mătase
pe pielea pământului petale clătinate de adieri
sub îndoieli și speranțe
nicio cenzură în gândurile redeșteptate
capete tinere se scutură pentru risipiri de cosițe
nu-i timp de oprire
printre vorbe la răstimpuri inima saltă în ritm de roată
Doamne printre crengile merilor câtă strălucire
din carnea mâinilor ce bucurie se revarsă proaspătă nebună
de închid ochii nu mai e frig nu mai e noapte
doar verde lumină
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.