Satul mi-a fost leagănul de tristețe, dar și de veșnică speranță, pentru că, petrecând cu lacrima pe cei dragi duși în stele, n-am uitat să las sufletul mere...
Satul mi-a fost leagănul de tristețe, dar și de veșnică speranță, pentru că, petrecând cu lacrima pe cei dragi duși în stele, n-am uitat să las sufletul mereu nezăvorât.
Traian Vasilcău în Atentat la Veșnicie
Adăugat de Traian Vasilcău
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.