Fire de nisip
Dulce ca o sărutare peste-ntinsurile lumii
Încă strălucind în gânduri, și-au rămas pe veci străbunii
Au rămas de generații, vântul nu le-a șters izvorul
Nu-i acoperit cu nouri, pentru dânșii, viitorul
Apa mărilor le spală drumurile printre fire
De nisip, uitate-n suflet, neatinse de iubire
Le-au rămas, precum în stâncă, măreția brazilor,
Demnitatea și iubirea dacilor, romanilor...
Străjuiește-n noi și umbra lor s-antins mereu, mereu
Sunt strămoși noștri bravi... Ca ei suntem tu și eu
Viteaz, iute la mânie, sufletist și liniștit
Și-au păstrat integritatea și pământul, și-au iubit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.