Privesc copiii mei cum cresc
Mă bucur,
Privindu-mă în ochi, de unul singur.
Într-o oglindă repetitivă a regnului uman
Și văd aceleași lacrimi de durere
Ce curg pe fața îmbătrânită
A alor mei părinți...
Sunt norocos și măa voi bucura de ei
Cât încă îi mai am.
Cum știu că și ei se bucură și cum și pruncii mei
Se bucură de mine!
Vezi, toți plecăm de pe acest pământ.
Exact ca lacrima ce curge acum pe-obrajii mei.
Sau poate chiar și-ai tăi, om pătimaș...
Cu toții suntem o lacrimă,
Datoare a pieri în univers...
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Diodor Firulescu. [Vezi poezii despre bucurie, poezii despre copilărie, poezii despre noroc, poezii despre durere, poezii despre creștere sau poezii despre bebeluși
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.