Esență
Astfel a fost conceput,
ca o enigmă
din măruntaiele întunecate
cu brațele în jurul genunchilor
și cu părul abia plutind
în salpetrul infim al lăcașului său.
Fără pene frumoase,
fără fulgi strălucitori,
fără mașini mari pentru a naviga pe ape:
jos apă
sus cer
și la mijloc, doar pântecul mării tale
să-și reproducă esența.
astfel,
femeie nimic mai mult,
ca una,
ca toate,
puternică și fragilă,
cu sufletul de mangrove,
cu rădăcinile expuse
și brațele încercând să ajungă la soare.
poezie de Marianella Saenz Mora din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.