Ego
Sfârșesc prin a naște în jururi mereu
Durere nebună ce crește în timp,
Se-adună în suflet. Devine mai greu
Să fac necuprinsul din mine iar nimb.
Chem disperarea, amarul și frigul;
Toate m-ascultă, îmi cad înainte,
Afară tronează despotic nimicul,
În mine năvalnice, surde cuvinte.
Dezgust și tăcere mă-neacă de viu.
Aș vrea să aud, să umblu, să știu
Dar totul decade din suflet în sus.
Eu umplu natura cu mine, pe rând,
Sădesc deznădejdea în norii ce nu-s.
Mă fac necuprins de apă, pământ.
poezie de Dragoș Nichita
Adăugat de Mihaela Dragu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dragoș Nichita. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.