Manifest poetic

Propun...
Ca toate poeziile lumii
să devină râuri, meandre,
şi sub o lună a câinilor muţi
să umezească versurile albastre ale pământului.

Strigătul acelei nopţi, de acum o mie de ani.
Natura fără litigiul cu ce e omenesc.
Temerile ancestrale, trecutul răsucit.
Visul mereu incomod al prezentului.

Propun...
Distrugerea tuturor bagajelor,
uitarea metricii orologiilor,
şi aşezat în fereastra înserării
să devorezi cuvintele şi să le înmulţeşti.

Configuraţia greoaie a terenului.
Îndoiala care învinge imaginaţia.
Nimeni nu e un cetăţean de primă clasă,
contemplând statuia învingătorului.

Propun...
Ca toţi poeţii să urce într-o barcă
să instruiască valurile cu versurile lor,
şi sub un soare halucinant de floarea-soarelui
să calmeze silenţios neliniştea lumii.

Neglijarea primei eclipse, oroarea ei.
Prima religie a nebunului din peşteră.
Mâinile pe ochi, aura nubilă.
Cuţitul de cremene în carnea slabă.

Propun...
Ca poezia să fie descoperire, uimire,
nu numai sete de un univers strălucit,
şi omul să fie lectură plină şi definitivă
sub spiritul puternic al imaginaţiei sale.

poezie de Jorge Eduardo Lacuadra din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Votează! | Copiază!