Ceaşca de cafea cu apă grea

Colegul meu nebun din tinereţe,
Cu nume de-împărat roman,
Inconştienţi intram în bătrâneţe,
Ţi-aduci aminte, Adrian?

Din prima ceaşcă de cafea mortală,
Cu primii stropi de distilat,
Din româneasca sarjă capitală,
De apă grea, noi am gustat.

Sunteţi nebuni, o să muriţi devreme,
Voi n-aveţi minte nici un pic.
Şi sunteţi purtători de anateme,
Caimacuri negre de ibric.

Voi ştiţi cât e de pură apa asta?
Doar un egal mai are pe pământ!
Cum v-a intrat în oase azi năpasta?
Cum aţi făcut cu moartea legământ?

Râdeam cu nepăsare sfidătoare,
Eram doi zei nemuritori,
Ce degustau aromele solare,
Din ceaşca neagră de licori.

Prietene de zbor pe coama vieţii,
Cu nume de-împărat roman,
Din cea mai grea cafea a dimineţii,
Îţi mai aduci aminte, Adrian?

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!