Mea culpa
Habar nu am ce este poezia,
N-am știință despre ea, scriu cum "îmi vine",
N-am scheme fixe de numărătoare,
De număr de silabe sau de rime.
Poate sunt "decretată" diletantă,
De critici fini, sobri, pretențioși,
Pedanți, perdanți, cocoloșiți de soartă,
Ce dau, "la greu", în poeți inimoși.
Dar eu îmi văd cu drag de tot ce simt,
Nu știu să scriu sonet sau acrostih
Și nu pot să fiu falsă, să vă mint,
Și îmi pun sufletul în orice stih.
Știu că există rime-ncrucișate,
Împerecheate-n vers alb, dubios.
Eu vreau să scriu în rime-mbrățișate
Doar de IUBIRE, prinsă-n vers frumos...
Cui nu îi place să nu mă citească!
Nu sunt la vânătoare de "sufragii",
Nu vreau cu versu-mi viața să-și umbrească,
Bun simț să pângăresc, să fac ravagii!
Nu "profanez" cenacluri prețioase
Ce n-agreează "țânci" ai poeziei
Și-n comentarii seci, tendențioase,
Îi iau dreptul la viață omeniei.
Rămân modestă, evit "trauma",
Ascult și-mi cinstesc muza și aleg
Să mă întind doar cât mi-e plapuma,
Când praf de stele încerc să culeg.
Mă plec în fața fraților poeți
Și-a voastră, -a publicului inimos!
Doar timpu-alege grâul de scaieți,
Plăti-voi, de "vând" scaieți drept frumos!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.