Ploaie de arginţi şi maci

E ziua stelelor ce plâng,
când se desprind din constelaţii,
în viaţă duse
stau la rând
precum bănuţii mici pe aţă;
şi vor privi în mări adânci
când se mai găteşte de-o cunună;
de la stăpâni primesc porunci
precum pescari
de la furtună!
Sunt vesele
dar râd în lacrimi,
pe drumul vieţii
drum neştiut,
vor şti să prindă clipa
în treacăt,
ca-ntr-un ecou desăvârşit!
Când ziua-i noapte
şi noaptea-i ziuă,
vor fi decorul împlinit
în astă lume cu războaie
de-ar fi să fie
chiar de iubit,
Sub coasa vremii
nu se îndoaie
o stea cu ochii-nlăcrimaţi,
că lumea o va primi
în ploaie
de-arginţi şi maci.

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Laura Istratescu
Votează! | Copiază!