Pasi
Și călătorul nepornit
Va fi venit la poarta vieții,
Va fi stat prea mult așteptând un pahar
De zbor,
Se va fi ghemuit
Pe sine,
În sine
De prea mult
Nefrig,
Necald
Se va fi neoprit
De atâtă necăutare
Nelibertate,
Nezbor
Nu va fi devenit
Covor pentru zei.
Acest privilegiu
E doar al celor porniți.
În locul său
Va fi crescut
Un cuib de tăceri
Atât de gol,
Atât de ieri
Că însăși nefirea
Va zace cu spaimă
În sine.
Ultimul călător nepornit
va fi trecut.
Și-n urmă
Pași.
poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Sorina Minescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihaela Ionescu. [Vezi poezii despre zbor, poezii despre trecut, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre spaimă, poezii despre devenire sau poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.