Nuntirea

Cu-nlăcrimarea chiciurei, pe-o coapsă
Si apoi pe alta strâns, saríu-şi poartă
Unduind precum o ceaţă când să
Picure argintare. Tobele încep cu artă

Treziri de ritmuri şi abia mă-ncumet
Să cred că vântul îmbracat în socru
Ghirlandele le-aşează-n umblet.
Privindu-şi fiica migdalată-n ocru

Sub voalul mărgelat cu brumă
Îi tremură privirea-n lăcrimare
Când dansurile braţelor de mumă
Leagă încheietura cu brăţare.

Ş–ncercuind cu degetul pe frunte
O lacrimă divină, părinteşte
Începe nunta toamnei dinspre munte
Fără de june şi fără poveste.

poezie de Tania Ramon
Adăugat de Andreea Murgu
Votează! | Copiază!