Blândul Păstor
Odată L-am văzut trecând
Cu turma pe Păstorul blând,
Mergea cu dânsa la izvor,
Blândul Păstor, blândul Păstor!
Pe-o oaie ce căzuse jos
A ridicat-o El frumos,
Și-a dus-o-n brațe iubitor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor!
Iar mai târziu L-am întâlnit,
De cuie și de spini rănit,
Ca să-Ți deschid, ai tot bătut
Să intri si la mine!
Dar lumea-mi spuse să nu viu,
Că viața Ta-i amară,
Am vreme colo, mai târziu...
Si Te-am lăsat afară!
Iar astăzi, singur mă-nfior
De-a mele fapte rele, Isuse,
și Te-aștept cu dor
În noaptea vieții mele!
Mai vino iar, Isuse blând,
Mai bate iar o dată!
Te-aștept cu sufletul plângând...
Și ușa-i descuiată!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.