Vatră de dor
Inima fură pulberea
Nemărginirii stelelor,
Sărutul nostru apropie
Vraja de buzele verbelor.
Dorul cuvintelor dulci
Miroase a clisă-n poezie,
Rimele-s zidite-n oase
De cruci, de iasomie.
Sărutul limpezește clipa,
Inima se zbenguie-n zbor,
Sub aripă munții și marea
Rămân o vatră de dor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.