Și pentru tine...
Și pentru tine cresc flsorile acestea, copile
Și pentru cei săraci răsare soarele!
Doamne, oprește mâna ta peste creștetul capului nostru
Ridică-ne ochii ațintiți în pământ
Putem să respirăm și noi aerul acesta îmbâcsit?
Sau putem să ne manifestăm iubirea necondiționat?
De ce atâta urâțenie?
Oare noi am rămas copii și nu putem înțelege?
Nu... dar tare aș vrea să dau timpul înapoi..
Copil fiind lumea era frumoasă, mai puțin invidioasă
Iar noi ne jucam frumos... zâmbeam duios
Astăzi în loc de frumos primim cearcăne
Astăzi primim dulciuri cu nemiluita, dar suntem nefericiți
Ne simțim neiubiți... De ce?
De ce încearcă să ne ia visul?
De ce nu înteleg că și noi trăim?...
Frumosul din arte ne va scrie povestea
Și noi vom rămâne copiii nematurizați de joc.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.