Regina mea peste cuvinte...

Nehotărâtă văd că stai într-o răscruce,
A gândurilor mele de demult!.
"Ce drum s-apuci? Şi unde te vei duce!",
E semnul de-ntrebare cunoscut.

Ai rupt chiciura dorului în taină,
Tu dedicând privirii un nou vis.
... şi mi-ai dansat cu dânsle în palmă,
În zilele ce mi l-ai compromis.

Se mişcă cerul! Crezi că e cutremur?,
... căci stele cad... (pe gânduri) uneori.
Îmi pare că de dragul tău eu tremur,
Şi nu sporadic... zilnic... de cu zori.

Acasă-mi pare unde eşti şi tu!,
(acolo unde şoapta-ţi e regină).
... unde cuvântul nu cunoaşte... Nu,
Iar ziua nu mai ştie ce-i hodină.

Mi-ai alfabetizat încet destinul,
... şi învăţat iubirea s-o citesc.
În ochii care-ţi fulgerau de chinul,
Cedat de sentimentul sufletesc.

Ai pus răbdarea mea în furca sorţii,
Precum un caier mut... fără de lână.
Torcându-mi tu din dânsa-n faţa porţii,
Fuior de dor şi vise... împreună.

Noi să prădăm Luminii, timpul ei,
(fiind regina mea peste cuvinte).
... şi îmbătând fiorul dragostei,
Să fii destinul meu ce nu mă minte.

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!