Muzică: suflu-al statuilor, poate
Muzică: suflu-al statuilor, poate:
tăcere-a imaginii. Tu, grai, unde graiuri
sfârșesc, tu timp
în verticală pe direcția pierdutelor inimi.
Simțiri pentru cine? O, tu, metamorfoză
a simțirii în ce? : în peisaj ce se-aude.
Muzică: tu, străino. Spațiu al inimii
crescut deasupră-ne. Străfund al nostru, ce depășindu-ne,
ne părăsește sacră plecare:
când adâncul ne-nconjură
ca o zare mult încercată, ca cealaltă
parte-a văzduhului,
pură,
uriașă,
ce nu mai poate fi locuită.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.