Citește-mă
Citește-mă încet, în noapte,
Filă cu filă mă deschide,
Păstrează-mă pe buze coapte
Și-n unduirile-ți avide.
Citește-mă în gânduri, taine,
Când felinare se vor stinge
Și trupurile făr-de haine,
Atâtea vise vor atinge.
Citește-mă și în regrete,
Fă-mi lângă inimă... un loc,
Când umbre dănțuie-n perete
Și când privirile iau foc.
Citește-mă și mă învață,
Să pot oricând a recunoaște
Cuvântul care îmi dă viață,
Oglinda-n care voi renaște.
Citește-mă... fără sfială,
Prejudecăți, de vrei, aruncă,
Nimeni nu-ți cere socoteală
Și nici măcar... nu te încurcă.
Citește-mă... apoi mă vinde
La orice călător... ce știe,
Sintagma care va pretinde,
Că tu-mi ești dragă... poezie.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.