Lied

Această primăvară se abzice
De toate naşterile dureroase
Ale pământului în flori frumoase,
De toate păsările venetice.

Şi înţeleg de ce atâta rouă
Acoperă pământul dimineaţa,
Văd lacrima din cer stropindu-i faţa,
Încât ne-a frânt iubirea pe din două.

Mie-mi rămân mirările culorii
Încremenite-n floarea de lavandă,
Căreia însuţi tu te-ai dat ofrandă,
Ultimul gest de taină al candorii.

Criptate versuri recompun lieduri
Pe clapele pianelor albastre,
Poveşti sub care se ascund dezastre,
Când trupul singur tremură sub pleduri.

Şi tot aşa, tot alte anotimpuri
Vor sta ca un portal deasupra noastră,
Cum tristă-n cer, o pasăre sihastră
Mă va striga pe nume la răstimpuri.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!