Cotitură

Drumul de la simţire adâncă la măreţie trece prin jertfă. Kassner

Îndelung birui, contemplând.
Stele căzură-n genunchi
sub luptătoare privire.
Sau contempla în genunchi,
şi-a stăruinţei mireasmă
vreun zeu obosea,
încât lui îi zâmbea dormind.

Turnuri, astfel le privea,
încât se speriau:
şi iar le clădea, brusc, înalte, într-unui.
Dar de câte ori peisajul,
împovărat prea tare de zi
nu odihnea, seara,-n tăcuta lui contemplare.

Animale-alinate intrară,
păscând, în privirea-i deschisă,
şi leii captivi se uitară
fix, înăuntru, ca-ntr-o libertate de neînţeles;

păsări zburară prin ea,
însufleţita. Flori
se oglindiră într-însa,
mari, ca-n copii.

Şi zvonul că cineva ce contemplă există,
atinse pe cel mai puţin,
mai îndoielnic vizibile,
atinse femeile.

Contemplând cât de mult?
De cât timp, ahtiat în adânc,
implorând în străfundul privirii?

Când el, unul, din cei ce aşteaptă, printre străini se afla;
întoarsă, distrată odaia hotelului,
ursuză în juru-i, şi-n temuta oglindă
iarăşi odaia
şi mai târziu din patul chinuitor
iarăşi:
atunci ţinură sfat în văzduh,
sfat insezisabil,
despre sensibila-i inimă,
despre inima care, prin trupul surpat dureros,
e totuşi sensibilă,
ţinură sfat, hotărâră:
că e lipsit de iubire.

(Şi iniţierea ei o opriră.)

Căci iată, are-un hotar contemplarea
şi lumea mai mult contemplată
vrea să sporească-n iubire.

Împlinită e opera chipului,
împlineşte-acum opera inimii,
din imaginile acelea în tine închise. Căci tu
le-ai biruit; dar acum nu le cunoşti.
Iată, om din adânc, fata adâncului tău,
cea cucerită din mii
de făpturi, cea
de-abia cucerită, până acum
nicicând iubită fiinţă.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!