Cânt
Tu, căreia nu-i spun că noaptea
zac plângând,
care blând mă ostenești
ca un leagăn.
Tu, care nu-mi spui când veghezi
din pricina mea:
de ce n-am îndura
fără să-l ostoim
acest fast neștiut?
................................................
Ia seama la îndrăgostiți;
de-ndată ce dragostea și-o mărturisesc
încep să mintă.
...........................................
Tu mă însinguri. Pe tine doar te pot schimba.
Un răstimp ești tu, apoi din nou foșnetul,
sau numai o mireasmă.
O, în brațele mele pe toate le-am pierdut
tu singura, tu renaști mereu:
pentru că nu te-am încleștat niciodată, te țin strâns.
(Din Însemnările lui Malle Laurids Brigge)
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.