Sonetul XXIV
O, desfătare pururi nouă, lut zvântat!...
Abia ajutorate mâini, cutezătoare,
orașe au durat pe golf înaripat
cu ape și uleiuri încărcând ulcioare.
Pe zei îi plăsmuiește-un cuget îndrăzneț,
morocănos destinul iarăși ni-l prăvale.
Dar ei sunt veșnici. Vezi și-ascultă cu ce preț
furiș pot dânșii să-ți arate dreapta cale.
Noi, prin milenii generații, noi părinți
mereu mai împliniți prin pruncii așteptați...
Cândva ne-or depăși și ne-or cutremura!
Noi, cutezat-am nesfârșit, întârziați...
Dar muta moarte drepte știe-ne ființi:
cât ne-mprumută,-atâta poate câștiga.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.