Sonetul XXII
O, frânge destinul! prinosul înalt:
în parcuri a noastră ființă-n coroane
de spumă, ori oameni ciopliți în bazalt,
în jur largi portale și bolți sub balcoane...
O, clopot, te-nalță cu glas de aramă
peste-a zilelor șiruri, lumini cenușii!
Coloana din Karnak, ori mândră coloană
ce dăinuie lângă temple pururea vii!
Azi, iscate ofrande veșnic egale
perindă sub chipul grabei orizontale
galbena zi spre nopți prea-ntinse, orbite...
Dar goana se stinge și nu lasă urmă;
iar urmele scrise-n văzduh de se curmă,
în zadar nu au fost. Doar poate, închipuite.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.