Sonetul VII
Flori, voi asemeni drept rânduitelor mâini
mâini de fecioare, mâini de ieri și de azi
flori zăcând pe-un capăt de bancă-n grădini,
rănite pe-un capăt de lânced zăplaz,
încă o clipă de viață, apă-adăstând
în moartea ivită; când ne veți spune
cum din nou răsăriți, între axe vibrând,
prinse-ntre degete gingaș; mai bune
decât ați râvnit? Puteți presimți? voi plăpânde
laolaltă-n ulcior înviate,
resfirând spovedanii molcome, blânde.
Nelegiuit v-au cules. Mărturisească
păcate istovitoare, întunecate:
punți din nou, înflorat, vă-mpletească.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.