Sonetul II
Precum măiestrului o foaie-aproape
chip drept îl prinde-n zbor, întâmplătoare,
ades cuprinde-oglinda,-n sfinte pleoape
prelins, surâsul singur al fecioarei
când zorile le-încearcă-însingurată,
ori sfeșnicul când rob sclipiri așterne;
apoi în chipuri vii, întârziată,
răsfrânta umbră doar în suflu cerne...
În stins jăratic pier prelung mijite,
bir înnegritelor cămine,
privirile vieții, irosite...
Ce pierde țărna, poate spune cine?
Doar cel ce peste stăvili preaslăvește
și inima, cântându-și, o-împlinește.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.