Când scriu poezie
când scriu poezie parcă rup
bucăți de carne din mine
fiecare vers e ca o mușcătură adâncă
a unui animal sălbatic
aproape că țâșnește sângele
într-un carnagiu îngrozitor
al țesuturilor care mă țin în viață
din când în când
mă opresc și aștept
ca la semafor
să văd cum se mai simte Poezia
dacă trebuie să-i fac respirație
gură la gură sau dacă
pot s-o păstrez
în continuare
ca metresă
cât m-or mai ține
balamalele
poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.