Țara mea
O, țară de când tot aștept
Să vină momentul prielnic,
Să-ți scriu o poezie cu gând înțelept,
Pentru realizări, într-un ritm melodic.
Ca să ne bucurăm cântând,
De starea mândră-n care te-ai afla,
Poporul să iasă strigând,
Slavă! pentru patria mea.
Dar, iată că mult timp a trecut
De când ne-am revoltat pentru mai bine,
Dorințele nu s-au îndeplinit,
Toate au devenit ca niște vise.
O singură sansă a mai rămas,
La mulți de a pleca din țară,
Cu supărări și fără glas,
De copii s-a-ndepărtat ca să și-i crească.
Și tinerii nou absolvenți,
Alții cu mare performanță,
Au tot pornit spre alte zări
Inteligența să o folosească.
Pe-acolo și-au creat viitor,
Devenind mari colonii române,
Urmașii vin acum la bunicii lor,
Fiind totuși, de altă națiune.
De ne-nțeles ce s-a-ntâmplat,
Când noi credeam că se cuvine,
După conducătorul alungat,
Totul să fie mult mai bine.
Ce să mai credem noi acum,
Când în așa "democrație",
S-a dovedit fără cusur,
Că n-ai încredere în nime'.
Poate că cei în alte țări plecați,
Cu experiența câștigată,
Vor reveni curând încurajați,
Din sfera întunecată să ne scoată.
De-aceea țară dragă tot aștept,
Să vină momentul prielnic,
Să-ți scriu o poezie cu gând înțelept,
O odă, cu glasul poetic.
poezie de Dumitru Răscol (1 martie 2018)
Adăugat de Dumitru Răscol
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.