Deznădejde
Cum poți trăi c-un suflet făcut cioburi?
Mai poți iubi c-o inimă zdrobită?
Scânteia din ochi scursă-n mii de lacrimi,
Iubirea ciuruită ca o sită...
Ce mai aștepți de la o lume sumbră,
Cu toate valorile răsturnate?
Reverberată-n minciuni și ambiții,
Pierzându-și propria identitate?
Există viață când moare iubirea?
Există vise când speranța-i oarbă?
Suntem damnați pentru eternitate:
Pământu-abia așteaptă să ne soarbă!
Noi, totuși, din iubire ne-am născut,
Spre-a o păstra, ca cel mai de preț dar;
Ingrați, i-am stins flacăra-i plăpândă,
Să vrem s-o reaprindem, e-n zadar!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.