Cântec într-o aripă
bat în geam degetele cui
aducând din cer lumină?!
ochii tăi sunt ai nimănui
răscoliți mereu de vină.
lemnul alb arde-n foc mocnit,
sângele în vene suie,
nu mai e noaptea de granit,
lacrima curge căpruie.
sar scântei, umbre se topesc,
zorile frâng zarea-n două.
alte flori pomii risipesc
peste boabele de rouă.
pasărea-n lumină zboară
ca un zvon de primăvară!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.