Declarație tendențioasă
O, hâdă bătrânețe, dar nedorit al firii
Ce-apari în viața noastră mai iute decât vrem,
Ne urmărești avidă pe toți - ca un blestem
Etern și implacabil, osânda omenirii...
Elanul și vigoarea le ștergi, nu mai putem
Să alergăm prin visuri, pe căile-amăgirii,
Ne stingi în piepturi sacra făclie a iubirii
Vestindu-ne ursuză că-i vremea s-o-ncheiem!
Te-amuzi când suferim, dorind ursiri mai bune
Și rău suprem: în loc s-avem la tinerețe,
Ne dai zâmbind viclean, acum - înțelepciune!
La ce-o mai folosim, când e vecină moartea?
O lume te urăște, hapsână bătrânețe!!
Eu singur te respect și vajnic îți țin partea...
sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.